Alte cauze solutionate de CEDO in iunie 2013

Hanu vs. Romania (cauza nr. 10890/2004)

Reclamantul, Marius Hanu, a fost acuzat de luare de mita si abuz de putere. In prima instanta a fost achitat, dar ulterior, in iulie 2003, a fost condamnat la trei ani de inchisoare cu suspendare.

Invocand Articolul 6 § 1  din Conventia Europeana (dreptul la un proces echitabil), reclamantul s-a plans Curtii Europene a Drepturilor Omului de faptul ca nu a avut un proces echitabil, deoarece instantele romane nu au analizat probele in mod direct si au ajuns la concluzii complet diferite pe baza acelorasi probe.

Instanta de la Strasbourg a constatat ca, in speta a existat o incalcare a Articolului 6 § 1  din Conventia Europeana (dreptul la un proces echitabil) si a obligat Statul Roman sa ii plateasca petentului suma de 3.000 euro cu titlu de daune morale si 180 euro, cheltuieli de judecata.

Iulian Popescu vs. Romania (cauza nr. 24999/2004)

Reclamantul, Iulian Popescu, a fost condamnat in iulie 2004 la patru ani inchisoare pentru complicitate la furt calificat.

Invocand Articolul 34 din Conventia Europeana (dreptul de a sesiza Curtea Europeana printr-o cerere individuala), reclamantul s-a plans Curtii Europene a Drepturilor Omului de faptul ca s-a aflat in  imposibilitatea de a obține documentele relevante din dosarul sau penal pentru redactarea plangerii la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

Analizand cauza, Curtea Europeana a constatat incalcarea articolului 34 din Conventia Europeana.

Stelian Rosca vs. Romania (cauza nr. 5543/2006)*

Reclamantul, Stelian Rosca, a fost concediat de angajatorul sau, Autoritatea Autonoma de Transport Public Constanta, pentru absentele repetate de la serviciu. In anul 2000, solutionand cererea depusa de petent, tribunalul a anulat decizia autoritatii si a dispus ca petentul sa fie repus in functia sa anterioara, insa angajatorul a refuzat sa respecte hotararea instantei.

Datorita nenumaratelor proceduri judiciare pe care reclamantul le-a demarat impotriva angajatorului, acesta a fost retinut, in trei randuri, la cererea parchetului, pentru efectuarea unei evaluari psihiatrice de catre Institutul de Medicina Legala. In urma raportului, institutul  a constatat ca reclamantul a avut capacitatea psihologica necesara pentru a evalua continutul si consecintele sociale si legale ale comportamentului sau si pentru a determina propriile sale interese in mod autonom.

Stelian Rosca s-a plans Curtii Europene de incalcarea articolul 5 alin. 1 din Conventie (dreptul la libertate si securitate), pentru faptul ca a fost retinut ilegal, in trei randuri, in mod nejustificat, pentru examenul psihiatric, si de incalcarea alin. 5 al aceluiasi articol din Conventia Europeana, avand in vedere imposibilitatea obtinerii unor compensatii pentru perioadele de detentie ilegala. Petentul s-a mai plans si de incalcarea articolului 13 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului (dreptul la un recurs efectiv), sustinand ca nu a putut exercita o cale de atac efectiva, care sa ii aduca recunoasterea si compensarea daunelor grave si ireparabile cauzate de catre autoritati si de fostul sau angajator.

Inalta Instanta Europeana a constatat incalcarea articolului 5 alin. 1 si 5 (dreptul la libertate si securitate) si a articolului 13 (dreptul la un recurs efectiv) coroborat cu articolul 8 (dreptul la respectarea vietii private si de familie) din Conventia Europeana si a obligat Statul Roman la plata sumei de 15.600 Euro daune morale si 1500 Euro, cheltuieli de judecata.

Teodor vs. Romania (cauza nr. 46878/2006)*

Reclamantul, Petru Constantin Teodor, fost director executiv al unei societati comerciale, a fost acuzat, atat el, cat si alti directori ai companiei, de emiterea unor documente false in scopul obtinerii rambursarii cheltuielilor realizate in calatoriile de afaceri in strainatate.

La data de 05 mai 2005, Parchetul a decis sa inchida procedura, constatand ca, desi nu era nicio indoiala ca petentul a folosit documente false, termenul de prescriptie pentru astfel de infractiuni a expirat.

La data de 18 august 2005, angajatorul a ridicat suspendarea contractului de munca al reclamantului, dar a refuzat sa ii platesca salariul pe perioada acoperita de suspendare.

Invocand articolul 6 alin. 2 din Conventie (prezumtia de nevinovatie), reclamantul s-a plans Curtii Europene a Drepturilor Omului de faptul ca decizia instantei de a respinge pretentiile civile ale petentului s-a bazat pe un verdict de vinovatie, derivat din decizia parchetului de incetare a procedurii de urmarire impotriva sa, din cauza expirarii termenului de prescriptie.

Instanta de la Strasbourg a constatat ca, in speta a existat o incalcare a articolului 6 alin. 2 din Conventia Europeana (prezumtia de nevinovatie) si a obligat Statul Roman sa ii plateasca reclamantului suma de 3.500 euro cu titlu de daune morale si 1.000 Euro, cheltuieli de judecata.

Gridan si altii vs. Romania (cauzele nr. 28237/2003, 24386/2004, 46124/2007 si 33488/2010)

Reclamantii s-au plans Curtii Europene a Drepturilor Omului de anularea deciziilor definitive pronuntate in favoarea lor prin mijloacele de revizuire sau procesul de supraveghere.

Curtea de la Strasbourg a constatat ca, in cazul reclamantilor a fost incalcat articolul 6 din Conventie (dreptul la un proces echitabil) si articolul 1 din Protocolul nr. 1 (protectia proprietatii).

Sursa: http://www.echr.coe.int.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului – sedinta din data de 11 iunie 2013

Cauza Marin Vasilescu vs. Romania (nr. 62353/2009)*

Reclamantul, Marin Vasilescu, cetatean roman, a fost condamnat in anul 2007, in Belgia, la 5 ani inchisoare pentru savarsirea unei infractiuni financiare. Petentul a executat o parte din pedeapsa in inchisoare, iar restul, in arest la domiciliu, sub supraveghere electronica. In martie 2009, acesta a fugit in Romania. Instanta din Antwerp, Belgia, a emis un mandat european de arestare impotriva reclamantului. In aplicarea acestui mandat, Parchetul de pe langa Tribunalul Craiova a dispus ca dl. Marin Vasilescu sa fie plasat in custodia politiei. La data de 19 august 2009, Curtea de Apel a decis ca reclamantul sa fie plasat in detentie, la sediul Inspectoratului Judetean de Politie Dolj, pana cand a fost predat autoritatilor belgiene, la data de 09 octombrie 2009.

Invocand Articolul 3 din Conventia Europeana (interzicerea torturii si a tratamentelor inumane sau degradante), reclamantul s-a plans Curtii Europene a Drepturilor Omului de conditiile de detentie din arestul politiei Craiova.

Analizand cauza, Inalta Instanta Europeana a constatat incalcarea Articolului 3 din Conventie (conditii de detentie) si a hotarat ca Statul Roman sa ii plateasca reclamantului suma de 3.000 Euro cu titlu de daune morale si 800 Euro, cheltuieli de judecata.

Sursa. www.echr.coe.int

CEDO revizuieste hotararea in cauza Aectra si acorda societatii reclamante o reparatie echitabila

Prin Decizia pronuntata la data de 27 martie 2012 in cauza S.C. Aectra Agrochemicals S.A. vs. Romania, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat incalcarea Articolului 6 § 1 din Conventia Europeana (dreptul la un proces echitabil) si a Articolului 1 din Primul Protocol aditional la Convenție (protectia proprietatii), confirmand ca anularea de catre Instanta Suprema a Romaniei a hotararii definitive si irevocabile pronuntate in favoarea societatii reclamante, pe calea recursului in anulare, a adus atingere principiului securitatii raporturilor juridice si dreptului la respectarea bunurilor aflate in proprietate.

Curtea Europeana nu a acordat nici o suma cu titlu de reparatie echitabila, intrucat a notat ca societatea reclamanta nu a depus cererea de satisfactie echitabila in termen.

Invocand Articolul 80 si Articolul 81 din Regulamentul Curtii, doamna  avocat Diana-Elena Dragomir, reprezentantul legal al societatii Aectra Agrochemicals S.R.L., a cerut revizuirea hotararii din data de 27 martie 2012, argumentand ca, contrar a ceea ce s-a retinut in hotarare, cererea de satisfactie echitabila a fost depusa in termenul stabilit si a fost insotita de documente justificative.

Reanalizand cauza, Inalta Instanta Europeana a decis revizuirea hotararii pronuntata la data de 27 martie 2012, strict in ceea ce priveste aplicarea Articolului 41 din Conventie (satisfactie echitabila) si prin Decizia definitiva pronuntata ieri, 11 iunie 2013, a obligat Statul Roman sa plateasca societatii reclamante suma de 103.086,56 Euro cu titlu de daune materiale, 8.000 Euro cu titlu de daune morale si 9.000 Euro, cheltuieli de judecata.

Sursa: http://www.echr.coe.int

Nici in sedinta din data de 28 mai 2013 CEDO nu a analizat nici o plangere impotriva Romaniei

Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg se va pronunta marti28 mai 2013, in 14 cauze impotriva unor state membre ale Consiliului Europei, insa nici un dosar nu priveste Romania.

 

     Nedelcheva si Altii vs. Bulgaria  (aplicatia nr. 5516/2005)

 

     Eremia si Altii vs. Republica Moldovei   (aplicatia nr. 3564/2011)

 

     Leventoğlu Abdulkadiroğlu vs. Turcia (aplicatia nr. 7971/2007)

 

     Sabev vs. Bulgaria (aplicatia nr. 27887/2006)

 

     Sorokins si Sorokina vs. Letonia (aplicatia nr. 45476/2004)

 

     Baran vs. Polonia (aplicatia nr. 53315/2009)

 

     Anđelić si Altii vs. Serbia (aplicatia nr. 57611/2010 si alte 166 cereri)

 

     Yaşar Eriş vs. Turcia (aplicatia nr. 53214/2009)*

 

     Magyar Cement Kft vs. Ungaria (aplicatia nr. 33795/2008)

 

     Akman si Altii vs. Turcia (aplicatia nr. 2267/2008)*

 

     Akmansoy vs. Turcia (aplicatia nr. 14787/2007)*

 

     Kırmaç vs. Turcia (aplicatia nr. 36233/2006)*

 

     Taner Gündüz vs. Turcia (aplicatia nr. 32000/2006)*

 

     Tekin vs. Turcia (aplicatia nr. 26252/2006)*

 

 Sursa: www.echr.coe.int

Nici o cauza impotriva Romaniei in sedinta C.E.D.O. din data de 14 mai 2013

Curtea Europeana a Drepturilor Omului se va pronunta marti14 mai 2013, in doua cauze impotriva unor state membre ale Consiliului Europeinici o cauza insa nu priveste Romania.

14 mai 2013

N.K.M. vs. Ungaria (aplicatia nr. 66529/2011)

Gross vs. Elvetia (aplicatia nr. 67810/2010)

Sursa: http://www.echr.coe.int

Curtea Europeană a Drepturilor Omului – şedinţa din data de 23.04.2013

Cauza Lauruc vs. România (nr. 34236/03)*

Reclamatul, Mihai Lauruc, fost om de afaceri din Sighetul Marmaţiei, a fost acuzat în anul 2002 de fraudă în legătură cu semnarea unui contract şi arestat preventiv. A fost eliberat şi ulterior, în anul 2003, rearestat preventiv pentru fraudă şi fals. În luna august a anului 2003 a fost din nou pus în libertate, după un protest prin greva foamei. Procedurile privind unele dintre acuzaţii care îi sunt aduse sunt încă în desfăşurare.

Invocând articolul 3 din Convenţia Europeană (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante), Mihai Lauruc s-a plâns Curţii Europene a Drepturilor Omului, în special, pentru condiţiile de detenţie din Penitenciarul Bacău.

Reclamantul s-a mai plâns şi de încălcarea articolului 5 alin. 1, 3 şi 4 din Convenţia Europeană (dreptul la libertate şi la siguranţă, şi dreptul la un control în regim de urgenţă şi cu celeritate – “speedy review”- al legalităţii detenţiei), susţinând că a fost arestat ilegal în ianuarie 2003, că nu a fost dus de îndată înaintea unui judecător şi că instanţele naţionale nu au avut motive întemeiate, care să justifice menţinerea lui în arest preventiv.

Analizând cauza, Curtea Europeană a constatat încălcarea articolului 3 (supraaglomerare), articolului 5 alin. 1 lit. c, 3 şi 4 din Convenţia Europeană şi a hotărât ca Statul Român să îi plătească reclamantului suma de 7.500 Euro cu titlu de daune morale şi 500 Euro, cheltuieli de judecată.

Sursa: http://www.echr.coe.int

Curtea Europeana a Drepturilor Omului – şedinţa din data de 16 aprilie 2013

Bucureşteanu vs. România (20558/2004)*

Reclamanţii, Florea şi Florin Bucureşteanu, sunt tată şi fiu. La data de 12 august 2000, Florin Bucureşteanu a fost atacat de un grup de persoane, rănit şi transportat la Spitalul Universitar Bucureşti, unde a stat două luni sub tratament. La data de 29 august 2000, Florin Bucureşteanu a formulat o plângere penală împotriva a opt persoane, care făceau parte din grupul care l-a atacat.

La data de 17 iulie 2006, domiciliul tatălui reclamantului, Florea Bucureşteanu, a fost atacat de membrii unei “bande”, având loc şi un schimb de focuri în apropierea casei acestuia. Primul reclamant a fost luat în custodia poliţiei şi acuzat de tentativă de omor şi posesie ilegală de arme, fiind plasat în arest preventiv. Măsura arestării preventive a fost reînnoită ulterior de mai multe ori.

Invocând Articolul 3 din Convenţia Europeană (interzicerea tratamentelor inhumane sau degradante), Florin Bucureşteanu s-a plâns Curţii Europene a Drepturilor Omului de faptul că autorităţile naţionale nu au desfăşurat o anchetă efectivă în ceea ce priveşte atacul comis împotriva sa la data de 12 august 2000.

Instanţa de la Strasbourg a constatat că, în speţă a existat o încălcare a Articolului 3 din Convenţia Europeană (ancheta efectivă) şi a obligat Statul Roman să îi plăteasca reclamantului suma de 7.500 euro cu titlu de daune morale şi 1.500 euro, cheltuieli de judecată, pentru reclamantul Florin Bucureşteanu.

Căşuneanu vs. România (nr. 22018/2010)

Cauza se referă la plângerea formulată de reclamantul Costel Căşuneanu, în ceea ce priveşte măsura arestării sale preventive, în perioada 08 aprilie 2010 – 12 aprilie 2010, pentru suspiciunea de trafic de influenţă.

Invocând Articolul 3 din Convenţie (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante), reclamantul s-a plâns Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la condiţiile de detenţie din arestul Poliţiei Mun. Bucureşti, unde a fost reţinut timp de 5 zile, în special supraaglomerarea şi lipsa de igienă. Mai mult, în temeiul articolului 8 din Convenţia Europeană (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie), reclamantul a acuzat că autorităţile naţionale au dat presei fragmente din dosarul de urmărire penală şi, în special, transcrieri ale convorbirilor telefonice interceptate în timpul operaţiunii oficiale de supraveghere, din cazul său.

Înalta Instanţă Europenă, constatând încălcarea Articolului 3 din Convenţie (condiţii de detenţie) şi încălcarea articolului 8 din Convenţia Europeană (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie), a decis că Statul Român să plătească reclamantului suma de 4.000 Euro cu titlu de daune morale.

Sursa: http://www.echr.coe.int

Cauza Bernd vs. România – Aplicaţia nr. 23456/2004* – Şedinţa din data de 16.04.2013 a Curţii Europene a Drepturilor Omului

Bernd vs. România (23456/2004)*

Reclamantul, Siegle Bernd, este cetăţean german si locuieşte în Bierenbach, Germania.

În procedura în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, reclamantul a fost reprezentat de doamna avocat Diana-Elena Dragomir din Baroul Bucureşti.

În anul 2002, reclamantul a hotărât să împrumute autoturismul său unui prieten român, convenind să încredinţeze autovehiculul, spre a fi adus în România, d-lui M.A. Astfel, la data de 18 mai 2002, M.A. a intrat pe teritoriul României conducând autoturismul aparţinând domnului Bernd. În timpul unei inspecţii realizate de autorităţile administrative vamale, acestea au susţinut că autoturismul aparţinând d-lui Bernd, a fost oferit spre vânzare prin intermediul unei societăţi comerciale din Timişoara, deşi taxele vamale pentru importul autoturismului nu au fost plătite. Astfel, Biroul Regional Vamal Timişoara l-a sancţionat pe M.A. cu o amendă în cuantum de 25.000.000 lei vechi, dispunând prin acelaşi proces-verbal de contravenţie şi confiscarea autoturismului.

M.A. a contestat procesul-verbal de contravenţie. Printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă pronunţată la data de 08 iunie 2003, Tribunalul Timiş a stabilit că dl. M.A. nu se face vinovat de săvârşirea contravenţiei de „sustragere sau încercare de sustragere” de la plata taxelor vamale de import ale autoturismului proprietatea d-lui Bernd. Astfel, în mod definitiv şi irevocabil, instant de judecată a anulat şi procesul-verbal de contravenţie emis de Biroul Regional Vamal Timişoara.

Pentru restituirea autoturismului, dl. M.A. a formulat o cerere, care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş. Soluţionând cauza, la data de 20 noiembrie 2003, Tribunalul Timiş, într-un complet format din aceiaşi judecători care, anterior, la data de 08 iunie 2003, au stability irevocabil că dl M.A. nu este vinovat de săvârşirea contravenţtiei şi au anulat astfel procesul-verbal de contravenţie, au hotărât, tot irevocabil, că dl. M.A. se face vinovat de săvârşirea contravenţiei de „sustragere sau încercare de sustragere” de la plata taxelor vamale de import, menţinând ca temeinică măsura confiscării autoturismului, luată prin procesul-verbal de contravenţie contestat.

Invocând articolul 6 § 1 din Convenţia Europeană (dreptul la un proces echitabil), reclamantul   s-a plâns Curţii Europene a Drepturilor Omului de faptul că, instanţa naţională, în speţă Tribunalul Timiş, a încălcat principiul securităţii raporturilor juridice, de vreme ce a pus în discuţie valabilitatea procesului-verbal de contravenţie, deşi acesta a fost în prealabil anulat printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, pronunţată tot de Tribunalul Timiş.

Decizia Curţii Europene

Curtea a reamintit că dreptul la un proces echitabil, garantat de articolul 6 § 1 din ConvenţiaEuropeană trebuie să fie interpretat în lumina preambulului Convenţiei, care defineşte supremaţia legii ca parte a patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care prevede, printre altele, că soluţia dată în mod definitiv unui litigiu de o instanţă judecătorească, nu mai poate fi repusă în discuţie (Brumărescu vs. Romania nr. 28342/95 şi Kehaya şi Alţii vs. Bulgaria, nr. 47797/99 şi nr. 68698/01). În virtutea acestui principiu nici una dintre părţi nu este abilitată să solicite supervizarea unei hotărâri definitive şi executorii, doar în scopul obţinerii unei reexaminări a cauzei şi a unei noi decizii despre acelaşi subiect. Curtea a mai arătat că nu se pot face derogări de la acest principiu decât dacă există motive temeinice.

Totodată, Curtea a învederat că, în mod repetat a constatat încălcarea Articolului 6 din Convenţie atunci când, pe calea unei proceduri extraordinare de atac, au fost anulate, fără motive temeinice şi convingătoare, hotărâri definitive pronunţate de instanţele judecătoreşti (a se vedea, printre altele, cauza Brumărescu şi cauza Riabykh).

De asemenea, Curtea a statuat că, şi în absenţa anulării unei hotărâri judecătoreşti, repunerea în discuţie a soluţiei pronunţată printr-o hotărâre definitivă, în cadrul unei alte proceduri judiciare,reprezintă o încălcare a Articolului 6 din Convenţie, întrucât o astfel de rejudecare face iluzoriu dreptul la o instanţă şi încalcă principiul securităţii juridice (Kehaya şi alţii; Gok şi alţii vs. Turcia, nr 71867/ 01, 71869/01, 73319/01 şi 74858/01, şi Esertas vs. Lituania, nr 50208/06).

In prezenta cauză, Curtea a reţinut că, în procedura contencioasă iniţiată de M.A., Tribunalul Timiş, după ce a evaluat probele prezentate şi discutate de părti, a pronunţat hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă din data de 8 iunie 2003, prin care a constatat că fapta contravenţională menţionată în procesul-verbal din 4 octombrie 2002 nu a fost comisă de către M. A. şi, în consecinţă, a anulat procesul-verbal de contravenţie, în ceea ce priveşte amenda contravenţională. Cu toate acestea, în cea de-a doua procedură contencioasă, referitoare la restituirea autoturismului, aceeaşi instanţă de judecată, Tribunalul Timiş, fiind formată din acelaşi complet de judecători, ca şi în prima procedură, a revenit asupra deciziei pronunţate anterior, astfel că, prin hotărârea definitivă din data de 20 noiembrie 2003, Tribunalul Timiş a considerat că fapta contravenţională a fost comisă de M.A.

Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene, Instanţa de la Strasbourg a arătat că aceasta nu are sarcina de a se substitui instanţelor naţionale. În particular, Instanţa Europeană a arătat că nu are competenţa de a cunoaşte erorile de fapt sau de drept pretins a fi comise de o instanţă internă, sau de a substitui propria judecată la cea a instanţelor naţionale, cu excepţia cazului în care acele erori de fapt sau de drept echivalează cu o încălcare a drepturilor şi libertăţile garantate de Convenţie (García Ruiz vs. Spania [GC], nr. 30544/96).

Analizând cauza, Curtea a acceptat argumentul Guvernului Român, potrivit căruia, în prezenta cauză nu a existat o identitate a părţilor sau a obiectului celor două proceduri interne, contrar cerinţelor impuse de articolul 1201 din Vechiul Cod civil, potrivit căruia pentru existenţa excepţiei de autoritate de lucru judecat trebuie să existe o triplă identitate: a părţilor, a obiectului şi a cauzei celor două proceduri interne.

Cu toate acestea, Curtea nu a putut ignora faptul că cele două proceduri interne se refereau la aceleaşi împrejurări de fapt, care au fost decisive în soluţionarea litigiului.

Astfel, Curtea a reţinut că, în hotărârea pronunţată la data de 20 noiembrie 2003, TribunalulTimiş a revenit asupra concluziei din prima procedură, când a stabilit că M.A. nu a comis contravenţia de trecere a frontierei cu un autoturism fără plata taxelor vamale, şi a efectuat o nouă evaluare a aceloraşi chestiuni deja discutate în timpul procedurii iniţiale, chiar în lipsa unor noi dovezi care să justifice o astfel de schimbare.

Prin urmare, Instanţa de la Strasbourg a constatat că, în prezenta cauză, în absenţa unui motiv întemeiat, Tribunalul Timiş a încălcat principiul securităţii raporturilor juridice. Aşadar, Curtea a concluzionat că dreptul reclamantului la un proces echitabil, în sensul Articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană, a fost încălcat.

Având în vedere aspectele de mai sus, Curtea a considerat că nu este necesar să examinezeseparat plângerea reclamantului, referitoare la soluţia inechitabilă pronunţată în cauză şi imparţialitatea instanţelor judecătoreşti, în considerarea faptului că, sunt aspecte ce ţin de dreptul la un proces echitabil în sensul Articolului 6 § 1 din Convenţie, pe care Instanţa de la Strasbourg a constatat deja că a fost încălcat în prezenta cauza.

Concluzionând, prin Decizia din data de 16 aprilie 2013, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, în speţă a existat o încălcare a Articolului 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană (dreptul la un proces echitabil) şi a obligat Statul Român să îi plătească reclamantului suma de 3.000 euro cu titlu de daune morale şi 3.000 euro, cheltuieli de judecată.

În ceea ce priveşte daunele materiale, Instanţa de la Strasbourg a arătat că, soluţia cea maipotrivită pentru ca reclamantul să îşi recupereze prejudiciul material, este să formuleze o acţiuneîntemeiată pe articolul 509 alin. 1 pct. 10 din Noul Cod de Procedură Civilă, în considerarea faptului că, procedura internă permite revizuirea procesului, în cazul în care Instanţa de la Strasbourg constată că a fost încălcat Articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană.

Sursa: http://www.echr.coe.int

C.E.D.O. a prelungit până la data de 12 mai 2013, termenul acordat României pentru soluţionarea problemei restituirii proprietăţilor naţionalizate

La data de 03 aprilie 2013, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat cererea Statului Român de prelungire a termenului limită stabilit pentru punerea în aplicare a măsurilor legislative menite să remedieze disfuncţiile din mecanismul de despăgubire sau de restituire a proprietăţilor naţionalizate.

În esenţă, prin Hotărârea-pilot în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, pronuntață la data de 12 octombrie 2010, Instanţa Europeană de la Strasbourg a cerut Statului Român să ia măsuri concrete pentru soluţionarea adecvată a problemei restituirii proprietăţilor confiscate abuziv în perioada comunistă.

Aceste măsuri trebuiau implementate într-un termen de 18 luni de la data la care decizia a rămas definitivă (12 ianuarie 2011). La cererea Statului Român, termenul a fost extins cu încă 9 luni, acesta urmând să se împlinească pe data de 12 aprilie 2013.

La data de 20 martie 2013, Guvernul României a cerut o nouă prelungire a acestui termen, cu incă o lună, iar la data de 3 aprilie 2013, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat această cerere, stabilind că termenul final acordat României se împlineşte la data de 12 mai 2013.

Sursa: http://www.echr.coe.int

Curtea Europeana a Drepturilor Omului – sedinta din data de 02 aprilie 2013

Florin Macovei vs. Romania (38128/2003)               

si

Sercaru vs. Romania (13088/2009)

Reclamantii s-au plans Curtii Europene a Drepturilor Omului de durata excesiva a procedurii penale in  solutionarea dosarelor lor.

In sedinta din data de 02 aprilie 2013, Curtea de la Strasbourg a constatat ca, in cazul reclamantilor a fost incalcat Articolul 6 paragraful 1 din Conventia Europeana (dreptul la un proces echitabil intr-un termen rezonabil).

 Sursa: http://www.echr.coe.int

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.