Diana Dragomir si Asociatii castiga impotriva CNSAS

DIANA DRAGOMIR ȘI ASOCIAŢII a câștigat un nou dosar împotriva Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), decizia fiind pronunțată de Curtea de Apel Bucureşti, 26 ianuarie 2015.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a  Contencios Administrativ şi Fiscal, CNSAS a solicitat instanţei de judecată să constate calitatea de lucrător al Securităţii a pârîtului, cu motivarea că acesta, în perioada 01 februarie 1976 – 01 august 1977, în calitate de ajutor şef post de poliţie, ar fi avut atribuţii pe linie de securitate şi ar fi desfăşurat activităţi prin care a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale.

Ca urmare a unei solide apărări construite de DIANA DRAGOMIR ȘI ASOCIAȚII, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea CNSAS considerând acțiunea ca fiind nefondată.

Despre  DIANA DRAGOMIR ȘI ASOCIAȚII

Diana-Elena Dragomir este unul dintre puţinii avocaţi din România specializaţi în cadrul Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), fiind singurul avocat român selecționat în 2003 de către Consiliul Europei pentru specializare în cadrul CEDO, la Strasbourg. A condus de-a lungul timpului mai multe cazuri „nouvelles affairs”, situaţii în care Curţii Europene i se aduc spre soluţionare problematici noi, dar și cazuri importante, complexe și notorii la nivel național.

Diana-Elena Dragomir a pus bazele DIANA DRAGOMIR ȘI ASOCIAȚII, casă de avocatură care, pe lângă accentul pus pe spețele adresate CEDO, deține expertiză în domenii ca: Dreptul Comercial, Litigii, Penalul Afacerilor, Recuperări de Creanțe etc. DIANA DRAGOMIR ȘI ASOCIAȚII pune la dispoziția clienților și produsul special denumit Avocat de Familie.

Sursa: http://www.avocati-experti.ro

Curtea Europeana a Drepturilor Omului – sedinta din data de 13 ianuarie 2015

In sedinta din data de 13 ianuarie 2015, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a condamnat din nou Romania pentru tratament degradant, lipsire nelegala de libertate si incalcarea dreptului la un recurs efectiv, in cauza Iustin Robertino Micu v. Romania (cererea nr. 41040/2011).

Cauza are ca obiect plangerea formulata de reclamantul Iustin Robertino Micu, politist de frontiera, cu privire la retinerea sa in arestul politiei, in datele de 9 si 10 martie 2010, pentru suspiciuni privind infractiunea de luare de mita. Directia Nationala Anticoruptie a dispus retinerea d-lui Micu pentru 24 de ore, insa acesta a fost retinut timp de 37 de ore si eliberat, dupa ce a fost audiat de catre procurorul care ancheta cazul.

Condamnat de instanta de fond in martie 2011, dl Micu a fost achitat de instanta de recurs, in februarie 2013. In anii 2010 si 2011, dl. Micu a formulat mai multe plangeri impotriva procurorilor care anchetau cazul, sustinand in special faptul ca procurorii au comis un abuz prin arestarea sa nelegala si monitorizarea ilegala a corespondentei sale electronice. Toate plangerile sale au fost respinse.

Invocand Articolului 3 din Conventia Europeana (interzicerea tratamentelor inumane si degradante), petentul s-a plans de faptul ca, desi sufera de diabet, nu a primit mancare in perioada in care a fost retinut de politie, iar tratamentul cu insulina i-a fost acordat cu intarziere. Mai mult, reclamantul s-a mai plans si de incalcarea Articolului 5 paragraful 1 lit. b si c din Conventia Europeana (dreptul la libertate si siguranta), sustinand ca a fost lipsit de libertate in mod ilegal. Totodata, a sustinut ca nu a avut nicio cale de atac legala la nivel national, fiind incalcat Articolul 13 din Conventie (dreptul la un recurs efectiv).

Instanta de la Strasbourg, constatand ca a existat o incalcare a Articolului 3 din Conventia Europeana (tratament degradant), Articolului 5 paragraful 1 din Conventie (dreptul la libertate si siguranta) si Articolul  13 din Conventia Europeana (dreptul la un recurs efectiv), a obligat Statul Roman sa ii plateasca reclamantului suma de 5.850 Euro cu titlu de daune morale si suma de 3.000 Euro cu titlu de cheltuieli de judecata.

Sursa: http://www.echr.coe.int

CEDO decide: România trebuie să schimbe legea! Medicina şi avocatura pot fi practicate în acelaşi timp

Astăzi, 14 ianuarie 2014, Curtea Europeană de la Strasbourg (CEDO) a hotărât, printr-o premieră juridică europeană, în cauza Mateescu v. România, că practicarea profesiei de avocat nu este incompatibilă cu practicarea profesiei de medic.

În esenţă, domnul doctor Mircea Mateescu s-a plâns Curţii Europene cu privire la refuzul autorităţilor Statului Român de a-i permite să practice în acelaşi timp avocatura şi medicina, susţinând în faţa Instanţei de la Strasbourg, prin avocatul său, doamna Diana-Elena Dragomir, că se încalcă dispoziţiile Convenţiei Europene întrucat este obligat să aleagă între practicarea uneia dintre cele două profesii liberale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că autorităţile Statului Român au încălcat Articolul 8 din Convenţia Europeană atunci cand i-au interzis domnului doctor Mircea Mateescu să intre în Barou şi să practice avocatura, fiind în acelaşi timp şi medic şi avocat.

Urmare a acestei condamnări, Statul Român trebuie să îşi schimbe legislaţia astfel încât să permită practicarea, simultan, a profesiei de medic şi a celei de avocat,  pentru a nu atrage noi condamnări ale CEDO pentru nerespectarea dispoziţiilor Convenţiei Europene.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului – şedinţa din 03 noiembrie 2013

Văraru vs. România (nr. 35842/2005)

Cauza are la baza memoriul formulat de reclamantul Diodor Neculai Văraru care s-a plans Curtii Europene de faptul că instanţele nationale nu au audiat persoanele care au depus mărturie împotriva sa în faza de urmarire penală.

 În noiembrie 2002, reclamantul a fost trimis în judecată pentru ca a condus pe drumul public un autovehicul fără permis, pentru fals în declarații și ultraj. Acuzaţia de ultraj s-a intemeiat pe depozitiile unor martori, luate de poliție în absența reclamantului, care au declarat ca reclamantul l-ar fi lovit pe unul dintre polițiști, atunci cand autovehiculul sau a fost oprit de echipajul de politie. Deşi citaţi în instanţă, aceşti martori nu s-au prezentat la audieri. Instanța de judecată a ajuns la concluzia că este imposibil să interogheze martorii acuzarii și a ordonat ca declarațiile lor să fie citite în şedinţă publică. Printr-o hotărâre din octombrie 2003, reclamantul a fost condamnat la 2 ani de închisoare.

Reclamantul a atacat hotărârea cu apel și a solicitat, printre altele, să fie audiate persoanele care au dat declaraţii împotriva lui. Apelul a fost respins în februarie 2005, iar în septembrie 2005, prin hotărârea din recurs s-a menţinut solutia din hotărârile anterioare, din fond si apel.

Invocând articolul 6 par. 1 (dreptul la un proces echitabil) si par. 3 lit. d (dreptul de a solicita audierea martorilor acuzării) din Convenţie, reclamantul s-a plâns Curţii Europene a Drepturilor Omului de faptul că a fost condamnat pentru ultraj in baza declaraţiilor unor martori pe care nu le-a putut contesta  si ai căror autori nu au putut fi audiaţi.

Instanţa de la Strasbourg a constatat că a existat o încălcare a articolului 6 par. 1 (dreptul la un proces echitabil) si par. 3 lit. d (dreptul de a solicita audierea martorilor acuzării) din Convenţie, şi a obligat Statul Român să îi plătească reclamantului suma de 2.500 Euro cu titlu de daune morale şi 750 Euro, cheltuieli de judecată.

Sursa: http://www.echr.coe.int

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.