Cauza Balasoiu vs. Romaniei (cererea nr. 70555/2010)

Reclamantul, Ion Balasoiu, este cetatean roman, nascut in localitatea Stefanesti. Cauza priveste conditiile suspecte in care a murit fiul sau, Nelu Balasoiu, in inchisoare, la data de 5 iunie 2002.

In esenta, in noaptea de 4 spre 5 aprilie 2002, Nelu Balasoiu a fost retinut impreuna cu un grup de cetateni de etnie roma, sub suspiciunea de furt. Toti ceilalti au scapat, mai putin dl. Nelu Balasoiu, care a fost retinut la sectia de politie. Fiul reclamantului a fost arestat la data de 06 aprilie 2002 si transferat la inchisoarea Targu Jiu incepand cu data de 14 mai 2002. La data de 28 mai 2002, Nelu Balasoiu s-a simtit rau si a cerut sa fie examinat de catre medic. In ziua urmatoare a acuzat dureri abdominale. Un medic al penitenciarului l-a examinat si i-a prescris medicamente. La data de 3 iunie 2002 starea sa de sanatate s-a degradat vizibil. Medicul inchisorii a recomandat transferarea sa de urgenta la spital. A fost diagnosticat cu pleurezie bazala si s-a recomandat plasarea sa in spitalul inchisorii Jilava – Bucuresti. A fost transferat la spitalul inchisorii la data de 4 iunie 2002, acuzand dureri de piept, febra si edeme la membrele inferioare si fata. Din fisele medicale a reiesit ca simptomele respective aparusera in urma cu 2 luni si se inrautatisera in ultimele 2 saptamani. Tanarul a decedat in dimineata zilei de 5 iunie 2002.

Tatal acestuia a formulat o plangere penala imptriva ofiterilor de politie care l-au anchetat pe fiul sau, acuzandu-i de rele tratamente.

Dupa deces, autoritatile au deschis, din oficiu, o ancheta pentru a investiga circumstantele mortii. La data 18 septembrie 2003, procurorul parchetului militar a dispus neinceperea urmaririi penale in cazul unuia dintre doctorii care l-au examinat pe tanar si a solicitat trimiterea dosarului la Parchet, pentru a fi anchetat ofiterului care a desfasurat interogatoriul tanarului.

In septembrie 2008, Parchetul a intrerupt cercetarile, pe motiv ca moartea tanarului nu a avut la baza neglijenta medicala. In octombrie 2008, Parchetul a reinceput cercetarile in ceea ce il priveste pe ofiterul de politie care a desfasurat interogatoriul, acuzandu-l de violenta. La data de 20 martie 2009, parchetul a dispus clasarea dosarului. Inalta Curte  de Casatie si Justitie a mentinut decizia parchetului.

Invocand Articolului 2 din Conventia Europeana (dreptul la viata), reclamantul sustine ca fiul sau a decedat din cauza relelor tratamente aplicate in timpul arestului preventiv. Totodata, reclamantul s-a plans de lipsa unei investigatii corespunzatoare in ceea ce priveste conditiile in care a murit fiul sau.  In baza Articolului 3 din Conventia Europeana (interzicerea torturii si tratamentelor inumane si degradante), reclamantul a sustinut ca fiul sau a fost supus torturii si relelor tratamente de catre politie iar autoritatile nu au anchetat acest caz in mod adecvat. In final, invocand Articolul 14 din Conventie (interzicerea discriminarii), coroborat cu Articolul 3 (interzicerea torturii si a tratamentelor inumane sau degradante), reclamantul considera ca motivele pentru presupusul tratament rezida in apartenenta fiului sau la comunitatea roma.

Solutionand cauza, Curtea Europeana de la Strasbourg a declarat cererea admisibila in ceea ce priveste plangerile in temeiul Articolului 2 din Conventie si a Articolului 3 coroborat cu Articolul 14 din Conventie si inadmisibila pentru celelalte capete de cerere.

Inalta Curte Europeana a hotarat ca, in prezenta cauza nu a avut loc o incalcare a Articolului 2 si a Articolului 14 coroborat cu Articolul 3 din Conventie. A hotarat insa ca a avut loc o incalcare a Articolului 3 din Conventie sub aspect procedural,  obligand  Statul Roman sa plateasca reclamantului suma de 7.500 Euro cu titlu de daune morale.

http://www.avocati-experti.ro

Sedinta C. E. D. O. din 17 februarie 2015

        Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg se va pronunta marti, 17 februarie 2015, in 7 cauze impotriva unor state membre ale Consiliului Europei.

               Devriendt vs. Belgia (aplicatia nr. 32001/07)

               Kurt vs. Belgia (aplicatia nr. 17663/10)

               Maillard vs. Belgia (aplicatia nr. 23530/08)

               Guseva vs. Bulgaria (aplicatia nr. 6987/07)

               Popov si Chonin vs. Bulgaria (aplicatia nr. 36094/08)

               Boman vs. Finland (aplicatia nr. 41604/11)

               Bălăşoiu vs. Romania (aplicatia nr. 70555/10)

Sursa: http://www.echr.coe.int

Sedinta Curtii Europene din data de 10 februarie 2015

Cauza N.M. v. Romania (cererea nr. 75325/2011)

Domnul N.M. este cetatean afgan si locuieste in prezent in Kabul (Afganistan). Cazul priveste ordinul de expulzare de pe teritoriul Romaniei, emis impotriva reclamantului, de autoritatile romane precum si conditiile de detentie din perioada retinerii sale intr-un centru pentru straini. La data de 31 martie 2010, N.M. a depus la Oficiului Roman pentru Imigrari o cerere de azil. El a declarat ca in cazul in care s-ar intoarce in Afghanistan, ar fi expus la persecutiile regimului taliban, care i-ar fi omorat deja parintii. Pe 9 august 2010, Oficiului Roman pentru Imigrari a refuzat cererea reclamantului, motivand ca sustinerile sale sunt nefondate. Contestatia sa la aceasta solutie a fost la randul ei respinsa. La data de 16 decembrie 2010, procurorii au solicitat Curtii de Apel sa pronunte o hotarare prin care reclamantul sa fie declarat indezirabil, solicitand plasarea d-lui N.M. intr-un centru pentru straini, pentru motive de securitate nationala, bazate pe documente depuse la dosarul cauzei de serviciile romane de informatii. Conform acestor documente, reclamantul a fost implicat in activitati care tinteau sa faciliteze savarsirea de acte teroriste. La data de 17 decembrie 2010, Curtea de Apel a admis cererea procurorilor. Reclamantul a formulat recurs in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie, dar acesta a fost respins, ca tardiv.

Invocand Articolul 3 din Conventia Europeana (interzicerea torturii si a tratamentelor degradante), reclamantul a sustinut ca a fost tinut izolat de ceilalti straini mai bine de 1 an, cat timp a fost retinut in centrul de plasament. In baza Articolului 5 paragraful 1 din Conventia Europeana (dreptul la libertate si securitate) si Articolul 5 paragraful 4 (dreptul la o detentie legala, decisa intr-un termen scurt de catre instanta), reclamantul s-a plans de faptul ca a fost retinut ilegal mai bine de 1 an, fara vreo cale interna de atac pentru revizuirea necesitatii acestei detentiil. Bazandu-se pe Articolul 1 din Protocolul nr. 7 (garantii procedurale in ceea ce priveste expulzarea strainilor), reclamantul s-a plans ca nu au existat garantii care sa il protejeze de caracterul arbitrar al procedurii prin care a fost declarat indezirabil.

Solutionand cauza, Curtea Europeana de la Strasbourg a declarat admisibila plangerea reclamantului intemeiata pe dispozitiile Articolul 5 paragraful 1 litera f si Articolului 5 paragraful 4 din Conventia Europeana si inadmisibila pentru celelalte capete de cerere. Inalta Europeana a hotarat ca nu a avut loc o incalcarea a Articolul 5 paragraful 1 litera f in prezenta cauza. A constatat insa ca a vvut loc o incalcare a Articolului 5 paragraful 4 din Conventia Europeana si a obligat Statul Roman sa plateasca reclamantului suma de 3.000 Euro cu titlu de daune morale.

http://www.avocati-experti.ro

Practic. CEDO, temei în Dreptul Național

Diana-Elena-Dragomir-490x500

Dispozițiile tratatelor internaționale ratificate de Statul Român fac parte din dreptul intern, având forță constituțională și supralegislativă și aplicându-se cu prioritate, nu doar de principiu, ci și reglementat expres în Legea Fundamentală. Este evident și cazul Convenției Europene care prin Curtea de la Strasbourg a modelat constant, nu doar legislația națională, ci și practica instanțelor de judecată; nu de puține ori existând, în practică, situații în care aplicarea legii române, fie lacunară, fie contradictorie, fie prohibitivă, nu putea duce la aflarea adevărului și pronunțarea unei hotărâri juste în cauză.

Din fericire, există mulți judecători care, înțelegând acest mecanism, aplică în actul de justiție principiile Convenției Europene, principii exemplificate și explicate pe larg în hotărârile Curții de la Strasbourg, menite să dea fiecărei persoane care ajunge în fața unei instanțe credința că în justiție se face dreptate.

Și, pentru a nu rămâne în planul teoriei, o să exemplific cu un astfel de caz din practica casei noastre de avocatură, DIANA DRAGOMIR & PARTNERS.

Juriștii știu că, potrivit codului de procedură civilă, nu poate fi audiată ca martor o persoană aflată în relație de rudenie sau afinitate până la gradul III inclusiv, decât cu acordul expres al părții adverse. Și, de obicei, cum partea adversă se opune din teamă față de declarațiile pe care ar putea să le facă martorul sub jurământ, chiar dacă respectiva persoană este singura care cunoaște nemijlocit faptele, aceasta nu este audiată de instanță de judecată.

Posibilitatea audierii ca martor a unei rude până la gradul III

Într-un astfel de caz, avocații noștri au „inventat” o soluție și au insistat, cu succes, în audierea în calitate de martor a soțului pârâtei, singurul martor direct, prezent la toate discuțiile avute de părțile aflate în conflict, argumentând că, sub aspectul administrării probelor, neaudierea singurului martor direct, care a fost prezent la discuțiile dintre părți și care, potrivit ambelor părți din cauză, cunoaște în detaliu împrejurările cauzei, reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil, garantat de articolului 6 din Convenția Europeană, la care este chemat să vegheze judecătorul investit cu soluționarea cauzei.

Plecând de la articolul 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de Statul Român prin Legea nr. 79/06.06.1995, care are puterea de a trece peste normele interne, și care garantează că: «Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale ÎN MOD ECHITABIL, public […] de către o instanță independentă și imparțială […]” obligații asumate de Statul Român și prin acceptarea jurisdicției obligatorii a Curții Europene,avocații DIANA DRAGOMIR & PARTNERS au arătat că jurisprudența Curții Europene completează legislația națională cu garanții mai ferme pentru respectarea anumitor drepturi fundamentale deja reglementate la nivel național sau înlătură aplicarea legislației interne atunci când aceasta vine în contradicție evidentă cu interpretarea dată de Curtea Europeană conținutului unor drepturi garantate.

În susținerea audierii ca martor a soțului pârâtei, în pofida dispozițiilor codului de procedură civilă, avocații noștri au invocat din jurisprudența Curții de la Strasbourg cauza Pelissier și Sassi împotriva Franța, cererea nr. 25444/1994, în care judecătorii europeni au statuat că deși admisibilitatea probelor reprezintă o chestiune ce ține de reglementările naționale, instanțele naționale au obligația de a administra un probatoriu suficient pentru lămurirea situației de fapt, fiind necesară o completă cercetare a fondului cauzei prezentată în fața unui judecător.

Astfel, deși, în principiu, este de competența instanței naționale să se pronunțe cu privire la necesitatea sau oportunitatea audierii unui martor, Curtea de la Strasbourg a statuat că „circumstanțe excepționale ar putea determina Curtea să concluzioneze că este încălcat Articolul 6 din Convenție prin neascultarea unei persoane ca martor“ (cauza Bricmont împotriva Belgiei).

La fel ca în cazul nostru, în anumite circumstanțe, pentru o justă soluționare a cauzei, instanța de judecată are obligația să audieze martorul cheie, chiar dacă una dintre părți se opune și chiar trecând peste dispozițiile normelor de drept interne, pentru a putea pronunța o hotărâre în cunoștință de cauză.

Opoziția la audierea martorului direct, fără a avea un motiv întemeiat, prin simpla invocare a prevederilor art. 315 din NCPC, care arată că rudele nu pot fi ascultate ca martori, nu poate constitui un motiv suficient care să justifice interzicerea ascultării „singurul martor prezent la toate discuțiile părților”.

Desigur, instanța urmează să analizeze depoziția de martor și să aprecieze forța probantă a acestei declarații, coroborat cu celelalte probe administrate în cauză. Orice prezumție de parțialitate și subiectivism a martorului în relatarea faptelor de care are cunoștință urmează să fie analizată de judecător în soluționarea cauzei.

Avocații noștri au argumentat cu succes, în spiritul Instanței Europene, faptul că neaudierea singurului martor care a participat la discuțiile dintre părți, pe motiv de rudenie sau afinitate, încalcă dreptul la un proces echitabil, sub aspectul administrării probelor și pune sub semnul întrebării o eventuală hotărâre pronunțată în lipsa audierii martorului cheie. Judecătorul este ținut de principiul aflării adevărului în cauză, principiu transpus și în legislația națională în art. 22 alin. 2 din NCPC: “Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. […] De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.”

Experiența ultimilor 12 ani de activitate susținută în fața Curții Europene de la Strasbourg a permis avocaților și experților de la DIANA DRAGOMIR & PARTNERS obținerea unor rezultate excepționale și în fata instanțelor naționale, prin valorificarea vastei practici obținută la CEDO, care a dus la soluții juste pentru clienții noștri, chiar și acolo unde acest lucru părea imposibil.

http://www.avocati-experti.ro

Curtea Europeana a Drepturilor Omului – sedinta din data de 03 februarie 2015

Cauza Apostu c. Romania (cererea nr. 22765/12)

Reclamantul, Sorin Apostu, este fost primar al orasului Cluj Napoca. In noiembrie 2011, domnul Apostu a fost arestat preventiv, sub aspectul savarsirii infractiunii de coruptie, trafic de influenta, complicitate si instigare la fals. Masura arestul preventiv a fost prelungita in mod regulat de catre instanta de judecata, iar cererile sale de eliberare au fost respinse, invocandu-se gradul ridicat de periculozitate al infractiunilor de coruptie de care este suspectat. Ancheta penala impotriva sa este inca pendinte.

Invocand Articolul 3 din Conventia Europeana (interzicerea tratamentelor inumane si degradante), domnul Apostu a reclamat conditiile de detentie din arestul politiei Cluj, in perioada noiembrie 2011 -ianuarie 2012, precum si conditiile de detentie si transport din Penitenciarul Gherla si Penitenciarul Rahova, in perioadele ianuarie si martie 2012. S-a plans cu precadere de suprapopularea celulei, condititii precare de incalzire, lumina si igiena. Totodata, in baza Articolului 5 paragraful 4 din Conventie (dreptul la o detentie legala, decisa intr-un termen scurt de catre instanta), reclamantul s-a plans de faptul ca nu s-a putut consulta un avocatul sau intr-un cadru privat, in timpul retinerii sale in Penitenciarul Gherla. In ultimul rand, invocand Articolului 8 din Conventie (dreptul la respectarea vietii private si de familie), petentul s-a plans Curtii Europene a Drepturilor Omului de faptul ca extrase din dosarul instrumetat de procurori impotriva sa, au ajuns in presa si au fost publicate in perioada noiembrie – decembrie 2011, in special convorbirile sale telefonice private interceptate de anchetatori.

Analizand cauza, Curtea Europeana de la Strasbourg a constatat incalcarea Articolului 3 din Conventia Europeana cu privire la conditiile de detentie si incalcarea Articolului 8 din Conventie in ceea ce priveste scurgerile de informatii in presa. Instanta Europeana a respins cererea reclamantului de reparatie echitabila.

Sursa: http://www.echr.coe.int

Cum poți recupera banii de la debitorii șireți

Suntem, câteodată, în situația de a nu putea pune în executare o hotărâre pe care am obținut-o, de cele mai multe ori, după un proces lung și epuizant, atât psihic cât și financiar, și aceasta pentru că executorul judecătoresc constată că debitorul nu mai are nici bunuri, nici venituri. Bine sfătuit, el a vândut deja tot ce se putea vinde, de cele mai multe ori fictiv și nici nu mai are, oficial, un loc de muncă și un salariu, pentru a-și crea o stare de insolvabilitate.

Și, totuși, dacă știți că debitorul avea o casă, un teren sau un apartament în timpul procesului, pe care le-a vândut de îndată ce s-a pronunțat hotărârea care îl obliga la plată, mai există o posibilitate de a vă recupera banii, chiar dacă și acest demers presupune o acțiune în justiție.

Astfel, printr-o nouă cerere de chemare în judecată, puteți solicita instanței să dispună revocarea contractului pe care debitorul l-a încheiat în dauna dumneavoastră, (creditorul) cu consecința revenirii bunului în patrimoniul debitorului și a-l putea astfel executa silit.

Judecătorul va analiza condițiile prevăzute de Codul Civil pentru a fi admisibilă acțiunea revocatorie (pauliana) și anume, existența unui act fraudulos al debitorului de natură să determine sau să-i mărească insolvabilitatea, cum este, spre exemplu, un contract de vânzare-cumpărare, și împrejurarea ca acest act să fi fost încheiat ulterior datei la care creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă prin pronunțarea hotărârii judecătorești executorii.

În măsura în care va constata că debitorul-pârât cu bună știință a procedat, spre exemplu, la vânzarea-imobilului, proprietatea sa, către o altă persoană, pentru a ascunde, din punct de vedere juridic bunul asupra căruia s-ar fi putut îndrepta executarea silită, mărindu-și starea de insolvabilitate și cauzând creditorului un însemnat prejudiciu, instanța va dispune revenirea bunului în patrimoniu debitorului pentru recuperarea silită a creanței.

Pentru stabilirea intenției de a scoate bunul de la executarea silită, este relevant pentru instanța de judecată momentul la care a avut loc întocmirea actului de vânzare-cumpărare și persoana care a dobândit bunul în proprietate, precum și constatarea executorului judecătoresc că debitorul-pârât nu a fost identificat cu bunuri în proprietate, care să poată să fie supuse executării.

Spre exemplificare și cu gândul de a fi de folos, alăturăm, din practica noastră, hotărârile judecătorești prin care am câștigat, în fond și recurs, într-un astfel de caz, aparent pierdut pentru clientul nostru.

Sentinta civila din data de 08.10.2013, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti

Decizia civila din data de 08.04.2014, Tribunal Bucuresti

Recuperarea creanțelor reprezintă pentru avocații și experții de la „Diana Dragomir & Partners” unul dintre principalele domenii de activitate, ceea ce a dus la continua specializare și la o vastă practică ce deschid drumuri și oferă soluții de recuperare a creanțelor, chiar și atunci când totul pare a fi fără nici o speranță.

 Sursa: http://www.avocati-experti.ro

DIANA DRAGOMIR ȘI ASOCIAȚII își consolidează brandul

Diana-Elena-Dragomir-490x500DIANA DRAGOMIR ȘI ASOCIAȚII a început anul 2015 cu un site actualizat, un nou statut și cu elemente modernizate de identitate vizuală, schimbări care au rolul de a susține dezvoltarea Casei de avocatură și în domeniul dreptului național, noul focus al activității acesteia fiind pe domenii ca: Drept Comercial, Litigii, Penalul Afacerilor.

Sunt din ce în ce mai multe situaţiile în care expertiza dobândită în cauzele de la Strasbourg ne ajută să câştigăm, cu uşurinţă, în dosarele clienţilor noştri, în fața instanţelor naţionale. În special, în litigii şi în penal, o apărare completă presupune să aducem, în susţinerea clienţilor pe care îi asistăm, punctul de vedere al Curţii Europene, care a clarificat deja, în practica sa, majoritatea chestiunilor de drept. Pentru a valorifica pe deplin vasta experienţă dobândită de-a lungul anilor la CEDO, am hotărât să aducem practica europeană în dosarele naţionale, în beneficiul celor care ne aleg să le reprezentăm interesele, pentru a scurta drumul spre o hotărâre favorabilă, definitivă, cu precădere în litigii, comercial şi penal”, a afirmat Diana-Elena Dragomir, Avocat Fondator, „Diana Dragomir si Asociatii

Despre DIANA DRAGOMIR ȘI ASOCIAȚII

Diana-Elena Dragomir este unul dintre puţinii avocaţi din România specializaţi în cadrul Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), fiind singurul avocat român selecționat în 2003 de către Consiliul Europei pentru specializare în cadrul CEDO, la Strasbourg. A condus de-a lungul timpului mai multe cazuri „nouvelles affairs”, situaţii în care Curţii Europene i se aduc spre soluţionare problematici noi, dar și cazuri importante, complexe și notorii la nivel național. Diana-Elena Dragomir a pus bazele DIANA DRAGOMIR ȘI ASOCIAȚII, casă de avocatură care, pe lângă accentul pus pe spețele adresate CEDO, deține expertiză în domenii ca: Dreptul Comercial, Litigii, Penalul Afacerilor, Recuperări de Creanțe. DIANA DRAGOMIR ȘI ASOCIAȚII pune la dispoziția clienților și un produs special, denumit Avocat de Familie.

Sursa: http://www.avocati-experti.ro

Diana Dragomir si Asociatii castiga impotriva CNSAS

DIANA DRAGOMIR ȘI ASOCIAŢII a câștigat un nou dosar împotriva Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), decizia fiind pronunțată de Curtea de Apel Bucureşti, 26 ianuarie 2015.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a  Contencios Administrativ şi Fiscal, CNSAS a solicitat instanţei de judecată să constate calitatea de lucrător al Securităţii a pârîtului, cu motivarea că acesta, în perioada 01 februarie 1976 – 01 august 1977, în calitate de ajutor şef post de poliţie, ar fi avut atribuţii pe linie de securitate şi ar fi desfăşurat activităţi prin care a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale.

Ca urmare a unei solide apărări construite de DIANA DRAGOMIR ȘI ASOCIAȚII, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea CNSAS considerând acțiunea ca fiind nefondată.

Despre  DIANA DRAGOMIR ȘI ASOCIAȚII

Diana-Elena Dragomir este unul dintre puţinii avocaţi din România specializaţi în cadrul Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), fiind singurul avocat român selecționat în 2003 de către Consiliul Europei pentru specializare în cadrul CEDO, la Strasbourg. A condus de-a lungul timpului mai multe cazuri „nouvelles affairs”, situaţii în care Curţii Europene i se aduc spre soluţionare problematici noi, dar și cazuri importante, complexe și notorii la nivel național.

Diana-Elena Dragomir a pus bazele DIANA DRAGOMIR ȘI ASOCIAȚII, casă de avocatură care, pe lângă accentul pus pe spețele adresate CEDO, deține expertiză în domenii ca: Dreptul Comercial, Litigii, Penalul Afacerilor, Recuperări de Creanțe etc. DIANA DRAGOMIR ȘI ASOCIAȚII pune la dispoziția clienților și produsul special denumit Avocat de Familie.

Sursa: http://www.avocati-experti.ro

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.