Cauza Cucu c. Romaniei (nr. 22362/2006)
Reclamantul, Viorel Cucu, a fost condamnat in noiembrie 2001 pentru talharie la o pedeapsa cu inchisoare de 11 ani. In temeiul articolului 3 din Conventia Europeana (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante), acesta s-a plans Curtii Europene a Drepturilor Omului pentru conditiile de detentie din cele doua penitenciare in care a fost incarcerat, acuzand in special suprapopularea, dar si lipsa de igiena si faptul ca a fost izolat in cadrul inchisorii in perioada iulie 2003 – martie 2004. Mai mult, reclamantul a pretins ca, in noiembrie 2005, a fost lovit cu trei ocazii in inchisoare de catre o echipa de interventii speciale si ca autoritatile nu au anchetat eficient acest aspect.
Reclamantul s-a plans Curtii Europene si pentru incalcarea articolul 3 din Protocolul Nr. 1 (dreptul la alegeri libere),sustinand ca a fost privat automat de dreptul sau la vot.
Analizand cauza, Curtea Europeana a constatat incalcarea articolului 3 din Conventia Europeana (conditii de detentie si lipsa unei anchete eficiente) si a articolului 3 din Protocolul nr. 1 (dreptul la alegeri libere) si a hotarat ca Statul Roman sa ii plateasca reclamantului suma de 13.000 Euro cu titlu de daune morale si 4.000 Euro, cheltuieli de judecata.
Cauza E.M.B. c. Romaniei (nr. 4488/2003)
Reclamanta, E.M.B., fost director al unei rafinarii de petrol private din Romania, a fost acuzata in iulie 2002 de savarsirea mai multor infractiuni de frauda legate de comertul cu produse petroliere. Aceasta s-a plans Curtii Europene de durata excesiva a procedurii penale demarata impotriva sa, procedura aflandu-se inca pendinte in fata instantei de fond.
E.M.B. si-a intemeiat plangerea pe articolul 6 alin 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului (dreptul la un process echitabil inntr-un termen rezonabil).
Inalta Instanta Europeana constata incalcarea articolului 6 alin. 1 din Conventie si considera ca recunoasterea acestei violari este suficienta pentru orice prejudiciu moral suferit de reclamanta.
Cauza Lacatus si altii c. Romaniei (nr. 12694/2004)
Reclamantele, Voichita (Rostas) Lacatus si cele doua fiice ale sale Speranta-Lamaita Rostas si Rada-Codruta Rostas sunt cetateni romani de etnie rroma si locuiesc in Staden (Belgia). Cauza de fata a avut in vedere atacul asupra caselor rromilor din satul Hadareni, in septembrie 1993, de catre o multime de sateni non-rromi si politia locala, in timpul caruia sotul, respectiv tatal reclamantelor, Aurel Lacatus, a fost batut de catre multimea infuriata pana a murit. Fratele d-lui Lacatus a fost de asemenea lovit cu brutalitate, ceea ce a dus la decesul acestuia, iar o alta persoana de etnie rroma a murit in incendiul declansat de multime asupra casei in care acesta se ascunsese. Incidentul a avut loc imediat dupa o incaierare in timpul careia un barbat non-rrom a fost ucis. In total, 13 case apartinand comunitatii rrome din sat au fost distruse in intregime si numeroase persoane de etnie rroma, printre care si d-na Lacatus, care era insarcinata la momentul producerii faptelor, si fiica sa Speranta-Lamaita, au fost alungate din propria casa, fiind apoi obligate sa traiasca in conditii deplorabile.
Invocand articolele 3 (interdictia unor tratamente inumane sau degradante) si 8 (dreptul la respectarea vietii private, de familie si a domiciliului) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, reclamantele s-au plans de faptul ca, in urma evenimentelor din septembrie 1993, casele le-au fost distruse in totalitate fiind nevoite ulterior sa traiasca in conditii de promiscuitate si insalubritate. In temeiul articolului 6 alin. 1 (dreptul la un proces echitabil), reclamantele au denuntat si lipsa unei motivari din partea instantelor pentru diferenta dintre daunele-interese alocate celor trei vaduve ale persoanelor ucise in timpul atacului. De asemenea, reclamantele au sustinut ca, atat instantele nationale, cat si alte autoritati interne au facut referire la persoana lor folosind termeni peiorativi si discriminatorii in timpul procedurii in cadrul careia acestea au avut calitatea de parti, incalcandu-se astfel articolul 14 (interzicerea discriminarii) coroborat cu articolele 6 si 8 din Conventie.
Curtea a constatat ca, in speta a existat o violare a articolelor 3 si 8 (pentru perioada ulterioara lunii iunie 1994), a articolului 6 alin. 1 si a articolului 14 coroborat cu articolele 6 si 8, obligand Statul Roman la plata catre reclamante a sumei de 39.000 euro cu titlu de daune morale si materiale si 3 000 euro, cheltuieli de judecata.
Cauza Anca Mocanu si altii c. Romaniei (nr. 10865/2009, 32431/2008 si 45886/2007)
In cauza Anca Mocanu si altii contra Romaniei (plangerile nr. 10865/09, 32431/08 si 45886/07), Curtea Europeana a decis in unanimitate ca a existat o incalcare a articolului 2 (dreptul la viaţă), raportat la decesul sotului doamnei Mocanu si o incalcare a articolului 6 alin. 1 din Conventie (dreptul la un proces echitabil) raportat la Asociatia 21 decembrie 1989. Curtea a mai decis, cu cinci voturi contra doua, ca nu exista o incalcare a articolului 3 din Conventie (interzicerea torturii si a tratamentelor inumane sau degradante) in ceea ce-l priveste pe domnul Marin Stoica.
In fapt, cauza privea tratamentele aplicate de autoritatile romane in timpul manifestatiilor care au avut loc in iunie 1990 la Bucuresti. Cei patru reclamanti sunt doamna Anca Mocanu, domnul Marin Stoica, domnul Teodor Maries si Asociatia 21 Decembrie 1989, al carei presedinte este domnul Maries. Asociatia a fost constituita cu scopul de a apara interesele victimelor represaliilor violente din cadrul manifestarilor anticomuniste care au avut loc in Romania in decembrie 1989.
In drept, reclamantii s-au plans de absenta unei anchete efective, impartiale si diligente, susceptibila sa duca la identificarea si sanctionarea persoanelor responsabile de represaliile violente in cazul manifestarilor din 13 si 14 iunie 1990. Doamna Anca Mocanu a invocat in acest sens articolul 2 (dreptul la viata) pentru sotul sau decedat, care a fost impuscat in timpul acelor manifestatii, iar domnii Stoica si Maries au invocat articolul 3 din Conventie (interzicerea tratamentelor inumane si degradante). Asociatia reclamanta a invocat articolul 6 (dreptul la un proces echitabil, cu o durata rezonabila), plangandu-se de durata procedurii penale la care se constituise parte civila, solicitand repararea prejudiciilor cauzate de atacarea sediului sau si de agresiunile suferite de membrii sai.
Curtea Europeana a constatat ca procedurile penale referitoare la decesul domnului Velicu-Valentin Mocanu erau inca pendinte in iulie 2011, dupa mai bine de 20 de ani de la initierea lor. Curtea a observat ca nici o identificare a persoanelor responsabile nu a fost efectuata din cauza lipsei oricarei audieri efectuate de persoanele care aveau competenta sa o realizeze la acel moment, lipsa pe care autoritatile romane au recunoscut-o. Curtea a constatat, in egala masura, ca ancheta desfasurata nu a permis remedierea tuturor carentelor. Curtea a considerat totodata ca sotia defunctului, Anca Mocanu, ar fi trebuit sa fie mai implicata in derularea anchetei, aceasta nefiind nici macar informata asupra progreselor din cadrul anchetei si nefiind audiata decat in 2007, la saptesprezece ani dupa incident. Lipsa de diligenta a autoritatilor a obligat Curtea sa constate incalcarea articolului 2 din Conventie (dreptul la viata) sub aspect procedural, din cauza lipsei unei anchete efectiv, si sa hotarasca ca Statul Roman sa ii plateasca reclamantei, d-na Anca Mocanu, suma de 30.000 Euro cu titlu de daune morale.
In ceea ce priveste Asociatia, aceasta a depus o plangere in 1990, pentru vandalizarea sediului sau, iar ancheta derulata de autoritatile romane s-a finalizat in anul 2009. Curtea a apreciat, chiar neluand in considerare decat perioada de dupa 1994, anul adoptarii Conventiei, ca durata derularii anchetei este evident nerezonabila, articolul 6 alin. 1 (dreptul la un proces echitabil – durata procedurii) fiind astfel grav incalcat.
Curtea a reamintit ca, atunci cand o persoana sustine ca a fost victima unor rele tratamente, aplicate de serviciile de politie, Statul trebuie sa efectueze o ancheta eficienta de natura sa permita identificarea si sanctionarea persoanelor responsabile. Curtea a constatat ca domnul Marin Stoica a fost victima unor violente in iunie 1990 si că primele demersuri in vederea recunoasterii calitatii sale de victima au fost efectuate abia in anul 2001, unsprezece ani mai tarziu. Curtea considera insa, ca pasivitatea reclamantului in toata aceasta perioada nu permite stabilirea unei încalcari a articolului 3 din Conventie (interzicerea torturii si a tratamentelor inumane sau degradante).
Sursa: www.echr.coe.int